O linie se-ntinde roşie care
Despare cerul, pământulîn zare.
Un nou început sau un ultim sfârşit
Un sens nou găsit sau un scop împlinit.

Pe podul ce trece noapte spre zi
Şi ziua spre noaptea ce va veni,
Mă plimb încet şi măgândesc
Dacă linia e dreaptă sau ocolesc.

Refren:

Soarele nu răsare niciodată prea des
Când lumina dă culoare şi înteles.
Soarele nu apune niciodată prea târziu
Negrul prin contrast iţiarată ce e viu.

Norii sunt umbre din apăînghetată
În forme de vise de gânduri purtate.
Când visele mele devin reale
Cerul le plânge sub formă de ploaie.

Stelele sunt mici găuri în cer
Prin ele vedem înţelesşi mister.
Dar prin unele nu ne putem uita
Şi Soarele e o stea.